Ți se urcă la cap...

Cât de repede se deteriorează un om bun într-un mediu malefic? Cât de repede poate puterea să corupă? De ce fel de abuzuri sunt capabili oameni considerați "buni" în momentul în care li se oferă putere? Aceastea erau întrebările la care și-a propus să răspundă în 1971 Philip Zimbardo, psiholog la Universitatea Stanford din Statele Unite.

24 de studenți au fost aleși dintre 70 de voluntari pentru un experiment cu o durată de 14 zile, în care subiecții urmau să fie împărțiți în două tabere: gardienii unei închisori și deținuți. Toți cei 24 de studenți aveau cazierele curate și niciunul nu suferea de afecțiuni psihice sau fizice.

 "Închisoarea" a fost amenajată în subsolul Facultății de Psihologie din cadrul Universității Stanford, iar cei 24 de studenți au fost împărțiți aleatoriu în două grupuri: deținuți și gardieni. Deținuții urmau să stea câte trei în fiecare celulă și erau închiși pe toată durata studiului. De cealaltă parte, gardienii "lucrau" câte 8 ore pe zi, iar la încheierea programului puteau merge acasă.

"Deținuții" au fost luați din casele lor pe neașteptate și au experimentat pe propria piele întreaga procedură de arest. "Gardienii" aveau voie să le facă orice "deținuților", fără a utiliza însă violența fizică, deși erau echipați corespunzător.

Dacă prima zi a experimentului a decurs fără probleme, în cea de-a doua, 3 dintre "deținuți" au refuzat să urmeze ordinele "gardienilor" și s-au baricadat în celulă. Alți "gardieni" s-au oferit să stea peste program pentru a-și ajuta colegii. "Gardienii" au decis să înființeze o celulă specială, în care puteau veni "deținuții" care nu au luat parte la grevă pentru a primi mâncare mai bună decât restul. "Deținuții" au rămas solidari și au refuzat. Pentru a-i pedepsi, "gardienii" le-au luat saltelele de pe paturi, nu le-au mai dat voie să își golească gălețile sanitare din celule și i-au forțat să repete zeci de minute în șir numerele de înregistrare pentru a-i convinge că aceasta este noua lor identitate. Mai mult, i-au "atacat" cu stingătoarele de incediu chiar în celule. Un "deținut" a replicat intrând în greva foamei, iar "gardienii" l-au mutat în carceră, o cameră minusculă, fără mobilier și lumină. Mai apoi, le-au cerut celorlalți "deținuți" să renunțe la pături pentru a-l elibera pe colegul lor, însă în afară de unul singur, toți au refuzat.

Situațiile extreme la care s-a ajuns l-au determinat pe Zimbardo să oprească experimentul după doar 6 zile. Profesorul a concluzionat că, deși la început studenții jucau un rol, pe parcurs acest rol s-a internalizat, iar urmările au fost de-a dreptul dramatice. Ca o notă de subsol, toți "gardienii" și-au exprimat regretul cu privire la încheierea prematură a experimentului.

Studiul a fost criticat de mai mulți specialiști și numeroase organizații, însă a oferit unele răspunsuri la întrebările legate de procesul "demonizării" care se petrece în interiorul unor oameni aflați în poziții de putere, fie ea chiar și relativă.    

Philip Zimbardo

Deținut și gardian, în timpul experimentului

Gardieni și deținuți