Eu când vreau să fluier... cuceresc Europa!

Povestind de război, nu ai cum să îl treci cu vederea pe Napoleon, unul dintre puținii "nebuni" care s-au gândit că pot lua la pas Rusia dintr-un capăt în celălalt.

La un singur an după ce s-a încoronat împărat al Franței, în 1805, Napoleon avea mari dificultăți: atentatele la adresa vieții sale deveniseră tot mai numeroase, iar Marea Britanie reușise să convingă Austria și Rusia să i se alăture în războiul împotriva "Hexagonului", dând naștere astfel Războiului celei de-a Treia Coaliții.

După ce s-a lămurit că o invazia pe care o planifica împotriva Marii Britanii nu va avea succes, Napoleon s-a hotărât să se mulțumească cu Europa continentală. Francezii au demarat ofensiva împotriva Austriei, iar în septembrie 1805 deja erau la graniță. Au urmat lupte grele împotriva vecinilor prusaci, iar generalii erua nevoiți să dea dovadă de tot mai multă inventivitate pentru a limita pierderile de vieți omenești și a putea învinge un adversar redutabil.

Înaintea celebrei bătălii de la Schöngrabern, ilustrată și în romanul "Război și Pace" al lui Lev Tolstoi, francezii băteau la porțile Vienei. Pentru a trece Dunărea, trupele lui Napoleon trebuiau să traverseze un pod despre care știau că va fi folosit drept capcană de către austrieci, care plănuiau să îl detoneze în momentul în care francezii l-ar fi folosit.

Jean Lannes

Doi dintre cei mai importanți generali francezi ai vremii, Jean Lannes și Joachim Murat au pus la cale un plan pe cât de stupid, pe atât de genial, pentru ca trupele lor să poată traversa podul.

Joachim Murat

Cei doi au ignorat orice regulă a războiului și au pornit la pas liniștit pe podul plin de explozibil discutând între ei despre finalul războiului și armistițiul pe care l-ar fi semnat francezii și austriecii. Garnizoana prusacă de partea cealaltă a fost complet surprinsă: soldații i-au somat pe cei doi să se oprească, însă generalii abia dacă i-au luat în seamă. Mai mult, Lannes și Murat i-au amenințat pe soldații prusaci că vor chema poliția pentru a-i aresta pentru că amenință să ucidă doi diplomați străini pe timp de pace.

Cei doi generali le-au făcut apoi semn soldaților dintr-un detașament de grenadieri să traverseze podul, însă de o manieră dezordonată și deloc militărească. Austriecii priveau înmărmuriți cum un detașament întreg trece în ritm de voie podul, cântând și chiuind de bucurie că războiul s-a terminat. Odată ajunși pe maul celălalt al Dunării, francezii au încetat prefăcătoria și au capturat întreaga garnizoană austriacă, iar Napoleon și-a continuat marșul prin Prusia, obținând în cele din urmă victoria finală după celebra bătălie de la Austerlitz.